Pamantul

Sa simti pamantul, sa-l intorci,
sa-i dai o fata noua, sa-l semeni
si apoi s-o iei de la capat,
sa-l muncesti, sa-l hranesti
ca sa dea roade bogate.
Si sa te rogi sa ploua marunt,
sa-i presari si apa sfintita,
ca sa-l pazeasca
de grindina si vant…
Ca este darnic pamantul
si rabdator cu noi.
Ne tine pentru ca din el provenim,
si ierburile, animalele,
duhurile, gandurile,
trairile, vointa…
Caci toate cate sunt
din natura provin, din pamant…
Si apoi ne scufundam in adancuri
si tot el ne primeste,
ca doar de cand ne nastem
suntem supusii acestuia…
Si mirosul de tarana, de pamant,
se simte ca o adiere
in trecerea timpului,
si cu care ne obisnuim…
Ca apoi, sa nu ne infricoseze,
nici adancimea,
nici inaltimea,
nici nemarginirea…