Străine

Cel care vine şi cel care te primeşte
Într-o ţară cu milioane de oameni,
Unii vorbesc engleza, alţii româneşte,
Până la urmă te îmbogăţeşte
Cu mulţi prieteni, ce-ţi devin semeni.
Printre atâtea etnii, trăieşti în armonie,
Şi ai uitat de copilărie,
De cei de-acasă, lăsaţi în poartă,
Cu bătrâneţea şi cu ce soartă...
Dar simt bucurie, ştiindu-te bine,
Deşi mulţi îţi spun pe aici, Străine...
Se laudă cu rudele de departe,
Dar totul e până la râvnita parte...
Vor să le laşi lor bucata
De pământ, rămasă de la tata.
Că tu, acolo, ai de toate
Şi te înfrupţi din multe bucate...
Nimeni nu ştie ce greu o duci,
Cât munceşti ca să apuci
Un loc mai în faţă, pe scara vieţii,
Şi te trezeşti în toiul dimineţii...