Tristeţi

Vă las cu bine stânjenei,
Gherghine dragi şi clopoţei,
Trandafiri, narcise şi lalele,
Să înfloriţi în grădinile mele.

Şi din priviri vă sărutam,
Şi tot aşa vă mângâiam,
Obrazul meu eu îl lipeam
De coaja pomilor, plângeam..

La umbra lor m-am răcorit,
Şi tot acolo am iubit...
Cu rodul lor m-am îndulcit,
Şi acuma, eu v-am părăsit.

Să nu fiţi trişti, să înfloriţi,
Să înverziţi şi să rodiţi,
Pe cei ce vin şi-s osteniţi,
Nu uitaţi să-i omeniţi.

Sub crengile voastre am sperat,
Am zâmbit, m-am bucurat,
Am plâns de dor şi am iertat
Pe cei ce-n viaţă m-au furat.

Am strâns din dinţi neîncetat
Oricât de greu, am îndurat,
N-am înjurat, nici blestemat,
Ca să nu cad în greu păcat.

Nici eu şi nici copiii mei,
Să nu se prindă şi de ei
Năravul de a sudui,
De a bârfi şi huidui.