Pedepsiţi

Pedepsiţi suntem cu toţii,
Să ajungem pe pământ,
Să trăim, să ne-ngropăm morţii,
Să rătăcim ca frunza-n vânt.

Pedepsiţi suntem cu toţii,
Să ne naştem din dureri
Şi să stăm în dosul porţii,
Să ne ascundem de poveri.

Pedepsiţi suntem cu toţii
Să fim slugi şi-ndatoraţi,
Să jelim, să ne pierdem soţii,
S-ajungem singuri şi săraci.

Pedepsiţi suntem cu toţii,
Să trăim în umilinţă,
Să fim lăsaţi în voia sorţii
Şi să murim în suferinţă.

Şi pedeapsa cea mai aspră
Vine-atunci când eşti bătrân,
Şi aşteaptă toţi ai casei
Să dai ortul, ei stăpâni

Peste munca ta de-o viaţă,
Cu priveghi în toiul nopţii,
Fără lacrimi şi căinţă...
Pedepsiţi suntem cu toţii.