Pe stradă

Ce iarnă geroasă şi multă zăpadă
Avea să se-aştearnă pe umila stradă,
Iar eu colindam pe gerul năpraznic,
Pentru o zi, la vite, eram paznic,
Le număram, dar cine mai ştie
Câte treceam pe-o biată hârtie...
Zăpada sub picioare scârţâia,
Cerneala îngheţată nu mai scria...
Şi bietul ţăran avea milă de mine,
Mă-mbia cu o ţuică, să prind sânge-n vine,
Şi nu mai ştia câte vite are,
Eu tremuram, nu aveam răbdare,
El îmi punea şi slănină pe masă...
Dar în maşina ce mă ducea spre casă
Mă strecuram, să fiu mai în faţă,
Să caut căldura, să-mi pătrundă în oase...
Am dat cu ochii de El şi-mi surâse norocul,
M-am făcut la faţă, roşie ca focul...
Şi o căldură m-a-nvăluit toată
Şi frigul din tălpi dispăru îndată...
Şi de atunci, tot pe frig şi zăpadă,
Eu alergam să fiu prima pe stradă,
Să-l întâlnesc şi să simt iar căldura,
Să roşesc..., să-mi sarute gura...