Martiri

Suntem martiri in fiecare zi
Si murim putin cate putin,
Si cine ne poate-mblanzi,
Cand alergam prin maracini...

Si asta-i viata, o moarte vie;
Ne taram, ne schimonosim
Si cine poate sa mai stie,
De cat ori ne pedepsim.

Ca sufletul ce se desprinde,
Incet-incet de langa noi,
Si lasa trupul fara vlaga,
Si picioarele sunt moi...

Iar vederea-i tot mai slaba
Ca lumanarea ce se stinge,
Indrugam cate-o silaba
Si sufletul, mai rau se-ncinge...

Se-ncrunta apoi a noastre frunti
Dar cine poate sa le stearga,
Ne zbatem, iarasi, intre punti
Si nicio vorba nu se leaga.

Atunci am vrea ca sa se-auda,
Tot ce a ramas, demult, nespus,
Dar ce sa facem cu o struna,
Cand noi ne ducem spre apus...

Intindem mana catre-o mana,
Ca multe-avem de infruntat,
Pana ajungem impreuna;
Suntem martirii ce-am rabdat.