O lacrimă ce se prelinge
Din floarea corcoduşului,
E lacrima de bucurie
Nici a mea, a nimănui,
Ce vrea să zburde peste glie,
Dar ea se pierde, uite-o, nu-i.
Că s-a prelins încet-încet;
Tot ea a prins o nouă viaţă
Şi roade o să dea în timp...
E lacrima ce-n zori de zi
Mă-ndeamnă iar la poezii.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.