O tinichea?

Un premiu...
Ce mare prestigiu!
Îl aşteptam
Şi toţi îngroşam
Sălile imense...
Stam cuminţi
Şi ne întrebam:
Cine va fi premiat
Sau evidenţiat?
Că atât era: o tinichea,
Nimic altceva.
Am şi eu
Acest trofeu,
Care e vai de el,
A ruginit...
Dar şi acum,
Ca şi atunci
M-am bucurat
Că m-au onorat
Cu o tinichea...
Dar rugina ei
Era mărturie
Pentru ce-o să fie,
Peste ani mulţi,
Tot mai mărunţi.

A fost pe drept,
Nu că-s deştept...
Nu m-am zgârcit
Când am muncit...
Şi cât i-am iubit!
Ca sare-n bucate,
Cu gustul de carte,
Din care s-au înfruptat
Pe săturate.