Puterea de a indura

Să-nduri mizeria, umilinţa,
Batjocura să-nduri, dojana,
Să-nduri şi frigul de afară,
Să-nduri jigniri şi vorba aspră,
Ce cad ca trasnetul pe ape...
Să-nduri o clipă de iubire
Ce se prăvale peste tine
Ca o stâncă dintre creste,
Te fereşti, dar te răneşte...
Să-nduri acea nefericire
Ce te-a lovit ca o secure;
Să-nduri bârfa de pe stradă
Sau gura slobodă ce-njură;
Să-nduri povara unui cuvânt
Răstit şi aspru, plin de ură;
Să-nduri eşec după eşec
Şi prea puţine împliniri;
Să-nduri privirile-ncruntate,
Ce par ca pietrele aruncate
Peste fruntea ta ridată
De ploi de vară inundate;
Să-nduri răceala, nesimţirea,
Aceluia ce l-ai poftit
În casa ta, l-ai omenit,
Şi când pe poartă a ieşit,
La primul, care l-a-ntâlnit,
Pe tine, poate, te-a bârfit
Şi mai apoi te-a tâlhărit.
Dar te-am văzut, n-ai sărăcit,
Că Domnul ţi-a dat înzecit.