Un peştişor de aur mic
Ieşi o clipă la mal,
Privea tăcut, când un amic,
Adus şi el de-un aprig val,
Îl întrebă cu glas şoptit:
"Ai vreun gând măreţ
Pentru copilul săltăreţ?
Sau vrei dorinţa s-o-mplineşti
Acum, când încă trăieşti?”
“Am, sigur că am,
Pentru nepoţii mei din neam,
Să le aduc în casa lor
Pe cea de care le e dor.
Că o aşteaptă zi de zi,
Stau le fereşti în nopţi târzii
Şi se roagă să apară,
La început de primăvară,
În pragul casei, dimineaţă,
Bunica lor, ce îi răsfaţă.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.