La mulţi ani, Ioana!

Şi încă-o toamnă bate-n geam,
O toamnă blândă, sus pe ram,
Sunt păsări vesele, şoptesc,
Se-adună-n stoluri, se grăbesc;
Mai au ceva de terminat,
Până e timpul de plecat,
Să scrie, acolo sus, pe cer:
La mulţi ani, IOANA!

Şi se rotesc de multe ori,
Iar dansul lor se pierde-n nori.
Se străduiesc să-ţi spună-n cor,
Că pleacă-n lume şi ce dor
O să le fie-n lungul zbor
Şi somnul n-o să fie uşor,
Că vor cânta spre-naltul cer:
La mulţi ani, Ioana!

Se vor lăsa peste grădini
S-adune flori şi trandafiri,
Să fie multe şi zefiri
Pentru o viaţă de iubiri,
Din ochii tăi, iar străluciri
Şi zâmbete, şi mulţumiri
Celor ce-ţi spun, privind la cer:
La mulţi ani, Ioana!

Din ele îţi vor împleti
Cununa ce o vei preţui
Cu saisprezece floricele,
Prinse-n părul tău, inele,
Cu miros de tufănele
Şi din zbor de rândunele
Lasă scris pe albastrul cer:
La mulţi ani, Ioana!

Şi-n lungul drum un călător
Răpus de drag, tângâietor,
I-adună pe toţi la sobor,
Se roagă pentru-al tău viitor,
Să ai un înger păzitor,
Cu El să treci viaţa uşor,
Să poţi citi ce-i scris pe cer:
La mulţi ani, Ioana!

Toamnă, toamnă minunată!
Atât de sobru îmbrăcată,
Şi sprintenă, şi delicată,
Aşterne azi o nestemată
Prin iarba încă parfumată,
Când toţi se strâng, azi, laolaltă
Să cânte-n cor, privind la cer:
La mulţi ani, Ioana!